Claudiu Bleonţ si cum ne-am cunoscut pe noi însine

Mulţi oameni într-un amfiteatru “literar”. Aşteptare. Ştiau că vin la un eveniment la care va vorbi actorul Claudiu Bleonţ despre nonconformism şi prejudecăţi. Obişnuiţi poate să-l privească pe o scenă a unui teatru, să-l vadă trăind pentru câteva momente o altă viaţă, să-i cunoască rolul mai mult decât pe el, omul, iar la final să-l aplaude cu frenezie în semn de mulţumire pentru dăruirea sa, acum l-au descoperit pe Claudiu Bleonţ altfel. La apariţia sa, rumoarea a încetat şi o linişte profundă a învăluit sala.

„La 14 ani ştiaţi că veţi fi astăzi în această sală?” a fost întrebarea lui Claudiu Bleonţ şi punctul de plecare al cuvântării sale despre fiinţa umană, despre naşterea ei şi mai ales despre viziunea asupra fiinţei, asupra noastră. 

Cu mult patos şi cu multă dăruire, aşa cum îl vedem la teatru, a început scurtă incursiune înlăuntrul fiinţei fiecăruia dintre noi prin a explica ce a însemnat naşterea noastră, cum a fost ea posibilă. Au fost de fapt două vieţi stinse, ce au creat una singură, prin urmare,  noi “ne-am născut prin distrugere şi totodată prin creaţie, astfel că cele două merg mână în mână”, a spus el.

Eliberarea de tensiuni

Un sunet asurzitor, venit din boxe a făcut câteva persoane să tresară. Era haka celor de la The All Blacks. Strigătele lor puternice vibrau înlăuntrul tuturor. Ne-am dezmeticit prin explicaţiile date de Claudiu Bleonţ. A vrut să ascultăm Haka pentru că este, pe lângă dânsul tradiţional maori şi un simbol al renaşterii, al bătăliei câştigate de viaţă asupra morţii şi s-ar putea spune, simbol al modului în care omul ia naştere. A încercat să facă un exerciţiu cu toţi cei prezenţi, un exerciţiu de eliberare a tensiunilor, un exerciţiu de a privii cu ochii minţii înlăuntrul nostru pentru că a trăi „înseamnă şi înăuntru şi în afară”. În acest fel a început spectacolul lăuntric, regizat cu subtilitate de Claudiu Bleonţ.

Tăcere generală. Ochii închişi şi lumina stinsă. Ne-am  „ghidat” după vorbele lui Claudiu Bleonţ şi am încercat să simţim pe rând, mâinile, picioarele, coloana vertebrală, tălpile, fiecare părticică a corpului care lucrează pentru întreg. Apoi întâmplări frumoase şi întâmplări urâte s-au succedat pe ecranul minţii. Ne-am întors în trecutul propriu şi am observat etapele vieţii. Sub îndrumarea lui Claudiu Bleonţ, am lăsat gândurile să zboare. Ne-am trezit uşor din starea indusă. Ca după o terapie îndelungată, oamenii păreau buimăciţi şi totodată atenţi la fiecare cuvânt al său. A fost un exerciţiu pe care, Claudiu Bleonţ ne-a invitat să îl repetăm pe viitor şi singuri pentru că, spune el „nu există maestru, ci doar călăuză”.

Prin cuvinte potrivite, a încercat să ne facă să înţelegem ce suntem noi, ce este lumea, ce înseamnă „a fi”. Astfel, pentru celebrul „A fi sau a nu fi”, răspunsul a fost dat: „A fi înseamnă a observa în tine şi în cei din jur tensiunea dintre conform şi neconform”, a spus Bleonţ. Pentru că noi creăm lumea, o vedem în funcţie de cum o interpretăm, deci de cum reuşim să acceptăm tensiunea dintre conform şi neconform. Este o viziune mai profundă asupra noastră, a oamenilor, a relaţiilor dintre noi şi ceilalţi, o raportare într-o altă manieră la viaţa noastră de zi cu zi, o încercare de ieşire din superficialitatea cu care privim, nu de puţine ori, lucrurile, oamenii, tot ce ne înconjoară.

Lecţia

A fost o lecţie care ne-a învăţat să purtăm recunoştinţă în unele situaţii şi să acţionăm pentru schimbare în altele. O serie de întrebări retorice au fost deduse din cuvântarea lui Claudiu Bleonţ şi din întâmplările trăite de acesta şi povestite nouă, celor din amfiteatru. Pentru ce să ne văităm, pentru ce să ne plângem în anumite situaţii? Ne-am gândit vreodată că vom ajunge în acea situaţie, în acel punct al vieţii? De ce să nu fim recunoscători că am ajuns acolo deşi niciodată, în trecut, nu am prevăzut acest lucru? De ce să îi învinuim pe alţii pentru ceea ce putem schimba noi? Claudiu Bleonţ ne-a îndreptat privirea spre ţinta pe care ar trebui să o atingem. Putem alege între „a avansa contemplând şi a sta pe loc mergând”, a spus el.

Toţi cei prezenţi la eveniment au avut parte, aşadar, de un discurs inedit, surprinzător, profund, de îndrumări esenţiale pentru a putea merge înainte în viaţă şi care te fac să reflectezi mai mult asupra esenţei fiinţei noastre. „Exerciţiul de azi e un grăunte de nisip ce poate deveni o perlă”, a spus Claudiu Bleonţ. Actorul, plin de o însufleţire pasionată, a încheiat seara spunând: „V-am dat din ce mă frământă, din ce am citit, din ce încerc şi caut”. De această dată n-a vrut să fie aplaudat, a vrut să păstrăm starea creată, fără a o tulbura prin zgomot.