S.O.C.I.A.L.
Entrepreneurship – Seeking Opportunities, Creating Impact and Learning
Entrepreneurship
Iată-ne
ajunşi la o nouă experienţă internaţională, din care atât TW-erii,
cât şi participanţii au avut atât de multe de învăţat. Săptămâna
trecută, Team Work a fost asociaţia gazdă a unui proiect Tineret in
Acţiune, Acțiunea 1.1
- Schimburi de tineri.
Proiectul a purtat numele de S.O.C.I.A.L. Entrepreneurship – Seeking Opportunities, Creating
Impact and Learning Entrepreneurship şi
s-a desfăşurat în perioada 22-30 august 2012, în Bucureşti. Proiectul a adunat 30 de tineri, iar printre ţările participante s-au numărat: Polonia, Portugalia, România, Slovacia şi Turcia. Obiectivul acestuia a fost să încurajeze tinerii să fie responsabili şi să ia iniţiativa în dezvoltarea societăţii în care trăiesc, prin activităţi de antreprenoriat social.
Timp de nouă zile, cei
30 de participanţi au avut oportunitatea de a dobândi cunoştinţe în ceea ce
priveşte antreprenoriatul social cu ajutorul activităţilor de învăţare
non-formală şi informală. Pe parcursul proiectului, le-am propus
participanţilor o serie de icebreakere şi energizere prin care să ajungă să se
cunoască cât mai bine. Unele extrem de haioase, altele uşor solicitante, toate
ne-au adus însă aminte de jocurile şi de perioada copilăriei.
Mai mult decât orice, am învăţat să ne acceptăm
unii pe alţii, să găsim frumuseţea în diferitele culturi ale lumii. Ne-am reamintit
câte împliniri ne aduce munca în echipă. Am văzut cum e să lupţi pentru acelaşi
scop. Am simţit şi trăit după acelaşi ritm. Am făcut loc în viaţa noastră şi altora. Am râs, am zâmbit, ne-am
emoţionat şi am plâns împreună. Dar cel mai important, am găsit oameni
minunaţi.
Şi ca să nu uităm
de unde am pornit, le-am pregătit participanţilor o vizită la “Asociaţia
Ateliere Fără Frontiere” pentru a vedea cum e aplicat antreprenoriatul social
în România. Aici am văzut cum pot fi integrate din punct de vedere
socioprofesional persoanele aflate în dificultate. Mai exact, Asociaţia le
oferă un loc de muncă în cadrul unui atelier în care se reciclează şi
recondiţionează calculatoarele colectate de la companii şi instituţii
responsabile. Această oportunitate este ca o rampă de lansare pentru o viitoare
angajare pe piaţa muncii.
Cu un etaj mai sus i-am întâlnit, la fel de zâmbitori ca şi cei dintâi,
pe cei care lucrează în cadrul proiectului “Atelierul de Pânză”. După o scurtă prezentare a proiectului,
participanţii au avut ocazia de a-şi demonstra calităţile artistice pictând pe
sacoşele realizate de persoanele angajate din atelier. Fiind salariate în
cadrul atelierului, acestea beneficiază de un nou start, căpătând experienţa
necesară pentru a fi integrate pe piaţa muncii.
După o astfel de experienţă, ne-am îndreptat
atenţia către locuitorii din Bucureşti, încercând astfel, printr-o serie de
interviuri realizate de participanţi în echipe să aflăm care este opinia lor
legată de antreprenoriatul social. Iar pentru a cunoaşte mai bine oraşul, le-am
pregătit participanţilor o vânătoare de comori, o vizită la Muzeul Satului, un
tur al Palatului Parlamentului şi o plimbare nocturnă cu autobuzul turistic.
Pentru o seară, am
încercat să fim artişti, să strălucim în faţa reflectoarelor. Am cântat din
suflet. Ne-am încurajat şi aplaudat ca cei mai buni prieteni. Am dansat până la
epuizare. Serile noastre libere au însemnat ieşiri la karaoke, dans, poveşti în nopţi târzii şi plimbări prin centrul vechi.
Seara
interculturală ne-a arătat încă o dată cât de frumoase sunt iile româneşti, cât
de gustoase sunt preparatele tradiţionale dar şi cât de curioşi sunt străinii
când vine vorba de pălinca şi vinul românesc. După prezentările susţinute de
reprezentanţii celor cinci ţări participante, ne-am îndulcit cu delicatese
turceşti, am savurat un vin portughez şi am gustat din bunătăţile aduse de
slovaci şi polonezi.
Şi
pentru ca momentele petrecute împreună să fie memorabile, am avut grijă să
furăm cel puţin un zâmbet pe zi de pe chipul fiecăruia. Cum? Ne-am asigurat ca există un “Secret Angel”
pentru fiecare, un prieten secret care să ne facă ziua mai
bună. Fie că era vorba de un bileţel, de câteva cuvinte înşiruite pe-o foaie,
de un zâmbet, o îmbrăţişare, un pupic, un cadou sau o floare, am primit şi am
oferit atenţie cu bucurie. Iar la sfârşit, mare ne-a fost mirarea! J
Iar cum fiecare poveste frumoasă are un sfârşit, despărţirea a fost la fel de grea ca de fiecare dată. Printre lacrimi
scurse pe obraz pe furiş, îmbrăţişări, cuvinte calde şi sincere, emoţii în glas,
aplauze şi urări prelungite ne-am luat la revedere şi ne-am promis că ne vom
revedea curând.
Pentru
noi, organizatorii, experienţa implementării unui astfel de proiect este un vis
devenit realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu